SPORTIVUL LUNII
Terezinha Guilhermina sau cum să vezi numai victoriile
SPORTIVUL LUNII
Terezinha Guilhermina sau cum să vezi numai victoriile
Povestea Terezinhei începe într-un scenariu neprielnic, cu blocuri gri și locuințe neîngrijite, în partea săracă a orașului Betim, sărăcia fiind principala problemă a familiei sale. Așadar, povestea începe în Brazilia, într-un cartier sărăcăcios și cu posibilități limitate.
Peste toate acestea, Terezinha s-a născut cu o condiție numită Retinitis Pigmentosa, o boală genetică a ochilor care cauzează deteriorarea vederii, până la pierderea ei aproape în totalitate.
În ciuda mediului sărac din care provenea, Terezinha a reușit să meargă la facultate, terminând psihologia. Până atunci încă nu făcuse niciun sport și nici nu plănuia vreodată să facă. Însă, odată cu terminarea facultății și începând să-și caute un loc de muncă, a realizat că nu va găsi unul. Șomajul era foarte mare, iar psihologia era un domeniu mult prea sofisticat pentru acea vreme în orașul ei (anul 2000).
Într-o zi însă, Guvernul a organizat în oraș un program sportiv dedicat persoanelor cu dizabilități, iar Terezinha a decis să încerce. Nu acesta a fost momentul când a ales atletismul. Întâi a mers la înot, pentru că deținea deja un costum de baie, pe când, pentru atletism erau necesari pantofi speciali pe care nu și-i permitea. Nu i-a plăcut. A hotărât că vrea să alerge totuși, așa simțea.
În cele din urmă, sora ei a făcut rost de pantofi pentru alergat și, de a doua zi a început cariera Terezinhei de alergătoare.
Primul concurs la care a participat a fost o cursă de 5 kilometri, unde a ieșit pe locul doi și a urcat pentru prima oară pe podium. Premiul era între 20 și 30 de euro.
“După cursă, m-am dus direct în piață să-mi cumpăr iaurtul preferat, pentru că atunci când eram mică, părinții mei nu aveau resursele să-mi cumpere mâncărurile preferate. Când am luat iaurtul am știut că mi-am îndeplinit un vis. (…) Din momentul acela, mi-am promis că o să mă antrenez din greu și o să alerg mai repede ca să ajung cea mai bună din lume.”
Terezinha și-a făcut debutul internațional la Campionatul Mondial pentru para atleți din Lille, Franța, iar de atunci a câștigat numeroase medalii și a bătut recorduri naționale și internaționale. Atleta este de trei ori medaliată cu aur la Jocurile Paralimpice (100 m și 200 m sprint – două medalii la Londra și una la Beijing la 200 m), multiplă campioană mondială, deținând în prezent 7 medalii de aur și 2 de argint și a bătut numeroase recorduri la timpii de sprint (record mondial la 100 m și 400 m la categoria T11 – categorie în care se încadrează nevăzătorii)
A devenit așadar un star, dar și un model pentru comunitate și pentru toți cei care s-au născut sau au căpătat o dizabilitate și care nu doresc să-și accepte condiția, pentru cei care cred că merită să lupți pentru visul pe care îl ai.
Terezinha aleargă împreună cu un ghid, Guilherme Soares de Santana, care i-a devenit bun prieten: “Nu e chiar un eveniment individual, este colectiv. Guilherme și cu mine suntem o echipă și a devenit un prieten foarte bun.” a declarant sportiva.
Cel mai memorabil moment pentru spectatori a avut loc la o manifestație, unde Usain Bolt era prezent pentru a participa la cursa de 100 m sprint “Mano a mano Challenge”, dar a fost și ghidul Terezinhei într-o cursă de 50 m la Rio (în scopuri caritabile).
„Nu am avut nimic. Acum am totul” a spus sportiva.
Terezinha s-a retras din activitate după Jocurile Paraimpice din 2016 de la Rio (la 38 de ani).
Credem că acest exemplu este o lecție importantă. O lecție despre voință, ambiție și dorința de a trăi o viață la potențialul maxim, indiferent de context. Asta a reușit această sportivă curajoasă, care, în ciuda condiției care i-a afectat sănătatea și abilitatea de a vedea, a refuzat ca acest lucru să o definească.
Povestea Terezinhei pe larg o găsiți aici: